Gazul rusesc sub eticheta turcească
O investigație relevă modul în care gazul rusesc este etichetat ca fiind turcesc și continuă să ajungă în Europa. Aceasta subliniază măsurile necesare pentru creșterea fluxurilor prin Coridorul Vertical din Grecia spre Ucraina, marcând un pas important spre independența energetică a regiunii.
Data de referință pentru strategia energetică
7 noiembrie 2025 a fost stabilită ca dată de referință pentru strategia energetică a Europei de Sud-Est. În cadrul celui de-al 6-lea Summit al Parteneriatului pentru Cooperare Energetică Transatlantică (P-TEC), operatorii sistemului de transport al gazelor naturale din Grecia, Bulgaria, România, Moldova și Ucraina au semnat o scrisoare comună pentru decuplarea regiunii de gazele rusești. Acest document vizează Coridorul Vertical pentru transportul gazelor din sud spre nord.
Mecanismul „spălătoriei turcești”
Investigația a analizat documente tehnice despre fluxurile de gaze și a dezvăluit mecanismele prin care gazul rusesc este „spălat” în Turcia. Acest proces se bazează pe portițe legale care permit ascunderea originii gazului rusesc sub denumirea de gaz turcesc. Compania rusă Gazprom a crescut semnificativ livrările de gaze naturale către Europa, cu o creștere de 7% în primele nouă luni ale anului 2025 față de aceeași perioadă din 2024, prin conducta TurkStream.
Amestecul gazului în Turcia
În rețeaua turcească, gazul rusesc este amestecat cu gaz din alte surse, precum Azerbaidjan sau Iran. Conform reglementărilor, gazul care părăsește Turcia spre Europa primește un certificat de origine, fiind denumit adesea „mix turcesc”. Acest proces elimină eticheta de „origine rusească”, chiar dacă majoritatea provine din Siberia.
Consumul intern și exporturile Turciei
Volumul de gaze naturale care intră în Turcia depășește nevoile de consum intern, iar surplusul este exportat către Uniunea Europeană. Consumul intern de gaze naturale în Turcia a scăzut cu 6% în 2023, ajungând la aproximativ 50 de miliarde de metri cubi, din cauza factorilor economici și a tranziției către surse regenerabile. Această tendință se așteaptă să continue și în 2024.
Concluzie
Transformarea gazului rusesc în gaz turcesc prin intermediul unor mecanisme legale complicate subliniază provocările cu care se confruntă Europa în privința diversificării surselor de aprovizionare energetică, în timp ce regiunile afectate caută să se deconecteze de dependența față de Rusia.
