România și risipa alimentară
România pierde anual peste 3,4 milioane de tone de hrană, conform datelor prezentate de Federația Băncilor pentru Alimente din România (FBAR). Această risipă alimentară are un impact semnificativ asupra mediului, economiei și categoriilor vulnerabile din societate.
Impactul asupra mediului
Reducerea risipei alimentare contribuie la protejarea mediului. Aruncarea alimentelor înseamnă, de fapt, irosirea tuturor resurselor utilizate pentru producerea acestora, inclusiv apă, sol, energie și muncă. Prevenirea pierderilor alimentare este un pas concret în reducerea poluării și protejarea mediului.
Paradoxul social
În ciuda cantităților imense de hrană risipite, multe comunități din România se confruntă cu lipsa alimentelor. Peste 27% din populația României se află în risc de sărăcie și excluziune socială, evidențiind un paradox dureros: în timp ce 3,4 milioane de tone de hrană sunt irosite, accesul la alimente rămâne o provocare pentru unele comunități.
Beneficiile economice ale reducerii risipei alimentare
Reducerea risipei alimentare aduce beneficii economice semnificative, contribuind la crearea unor sisteme mai eficiente și la optimizarea lanțului agroalimentar pe termen lung. Companiile pot juca un rol activ în acest proces prin donații de produse. Legea 217/2016, modificată prin Legea 49/2024, permite operatorilor economici să doneze alimente către Băncile pentru Alimente, beneficiind de facilități fiscale, precum deductibilitatea cheltuielilor și scutirea de TVA.
Soluții pentru reducerea risipei alimentare
Reducerea risipei alimentare începe la nivel individual. Organizarea eficientă a alimentelor și planificarea cumpărăturilor pot avea un impact semnificativ. Printre soluțiile recomandate se numără: organizarea alimentelor după principiul FIFO („primul intrat, primul ieșit”), înțelegerea diferenței dintre „A se consuma până la” și „A se consuma de preferință înainte de”, și evitarea cumpărăturilor în exces.
Concluzie
Reducerea risipei alimentare nu este doar o problemă de eficiență economică, ci și un imperativ social și ecologic, având potențialul de a îmbunătăți condițiile de viață pentru categoriile vulnerabile și de a proteja mediul înconjurător.
