Provocarea economică a Beijingului
China a experimentat, în ultimele decenii, o creștere economică rapidă și un surplus comercial semnificativ. Totuși, exprimată în dolari, economia chineză a stagnat din cauza deflației și devalorizării monedei naționale, ceea ce aduce aminte de „deceniile pierdute” ale Japoniei. În ciuda acestui fapt, economia Chinei are un surplus comercial de 1,2 trilioane de dolari și este lider mondial în industrii strategice, precum mașinile electrice, panourile solare, construcțiile navale și roboții umanoizi.
Declinul PIB-ului ca pondere în economia globală
Produsul Intern Brut al Chinei a atins un vârf de 18,5% din economia globală în 2021, reprezentând aproximativ trei sferturi din PIB-ul Statelor Unite. Cu toate acestea, se estimează că acest procent va scădea la 16,5% în 2025, ceea ce va reduce ponderea economiei chineze la mai puțin de două treimi din cea americană, conform datelor Fondului Monetar Internațional. Economiștii se confruntă cu o dilemă, deoarece Beijingul continuă să anunțe cifre de creștere economică superioare celor din alte economii dezvoltate, inclusiv SUA.
Problema deflației și a monedei slabe
Beijingul se confruntă cu o combinație problematică de deflație internă și o monedă națională slabă, care afectează valoarea relativă a economiei chineze în dolari. Deși China produce acum mai multe bunuri ca niciodată, valoarea în dolari a acestora a stagnat. Mark Williams, economist-șef pentru Asia la Capital Economics, a subliniat că această situație afectează percepția globală asupra Chinei ca putere economică în ascensiune.
Impactul asupra afacerilor și investițiilor
Scăderea puterii de cumpărare a Chinei îngrijorează investitorii, având în vedere că câștigurile în dolari din investițiile lor sunt acum mai mici. Mulți investitori străini, care s-au orientat către China ca o piață în expansiune, reevaluează această percepție în contextul stagnării economice. De exemplu, gigantul spaniol de retail Inditex a deschis, în perioada 2010-2018, aproape 600 de magazine în China, dar a redus numărul acestora cu aproximativ 80% din 2018 până în 2026.
Posibila repetare a „decadelor pierdute”
Traiectoria economică a Chinei seamănă cu cea a Japoniei, care, în 1995, a atins aproape trei sferturi din valoarea economiei Statelor Unite, dar a scăzut la sub 15% din cauza unei monede slabe și a deflației. Deși Japonia rămâne o putere economică importantă, nu mai are influența globală pe care o avea în anii ’80 și ’90. Rămâne de văzut dacă China va urma aceeași cale, dar stagnarea valorii economiei sale în dolari ridică semne de întrebare.
Perspective pentru economia chineză
Competiția acerbă pe piața internă, care duce la scăderea prețurilor și profiturilor, determină multe companii chineze să își vândă produsele pe piețele externe, unde o monedă slabă le permite să obțină câștiguri mai mari în dolari sau euro. Exporturile Chinei au crescut semnificativ, ceea ce a dus la tensiuni comerciale cu alte țări. În această situație, China promite să stimuleze consumul intern, ceea ce ar putea conduce la o creștere a inflației și a valorii economiei raportate la dolar. Unii economiști observă semne că ponderea Chinei în economia globală, exprimată în dolari, ar putea să crească din nou, ceea ce ar putea reprezenta un moment de cotitură pentru economia chineză.
În concluzie, provocările economice cu care se confruntă China ar putea influența nu doar economia sa internă, ci și poziția sa pe scena globală, ridicând întrebări despre viitorul său ca putere economică majoră.
