Pregătiri pentru o nouă criză financiară în UE
Funcționarii Uniunii Europene (UE) lucrează la un plan pentru a menține funcționalitatea instituțiilor de credit în cazul unei crize bancare, la trei ani după intervenția autorităților elvețiene pentru a preveni prăbușirea Credit Suisse. Această problemă persistă în UE de aproape două decenii, de la criza financiară din 2008, în ciuda reglementărilor adoptate pentru a asigura că acționarii și creditorii suportă pierderile băncilor aflate în dificultate.
Lacune în sistemul de reglementare
Cu toate acestea, lacunele existente în cadrul de reglementare expun bugetele publice la riscuri, în special pentru guvernele cu resurse limitate care se recuperează după crizele succesive. Blocul comunitar se confruntă deja cu cheltuieli anuale de 1 trilion de euro pentru modernizarea economiilor și consolidarea apărării, în contextul creșterii prețurilor la combustibil și stagnării economice. Prăbușirea unei bănci mari, precum Deutsche Bank, UniCredit sau BNP Paribas, ar reprezenta un scenariu catastrofal.
Planul Comisiei Europene
Comisia Europeană a început să elaboreze un plan pentru a aborda problema lichidității băncilor în procesul de rezoluție. Documentul consultat de Politico subliniază că lipsa unui mecanism european adecvat duce la lacune în gestionarea crizelor, afectând credibilitatea și încrederea în sistemul financiar. Această incertitudine generează riscuri pentru bugetele naționale și economia UE.
Experiența Credit Suisse și dificultățile UE
Criza Credit Suisse servește ca un avertisment privind costurile uriașe necesare pentru a menține o bancă majoră în funcțiune. Autoritățile elvețiene au intervenit cu un pachet de salvare de 260 de miliarde de franci elvețieni, o treime din producția economică a țării, în timp ce UE nu poate aplica o strategie similară din cauza absenței unui trezorier unic și a reglementărilor menite să protejeze contribuabilii.
Reglementări existente și provocările viitoare
UE a implementat reglementări care impun băncilor să dezvolte „testamente în viață” și să constituie rezerve pentru a absorbi pierderile. Consiliul unic de rezoluție supervizează o plasă de siguranță de 81 de miliarde de euro, dar aceste măsuri nu sunt suficiente dacă o bancă nu poate accesa lichiditățile necesare. Banca Centrală Europeană nu poate tipări bani pentru a acoperi pierderile băncilor aflate în dificultate, ceea ce complică și mai mult situația.
Discuții în curs și perspectivele de viitor
În prezent, Comisia a solicitat contribuții de la instituțiile UE, inclusiv de la Banca Centrală Europeană, pentru a aborda problema lichidității în procesul de rezoluție. Deși discuțiile sunt încă în fază tehnică, viceminiștrii de finanțe au început să discute despre acest subiect, care este o prioritate în cadrul președinției actuale a SUA la G20. Se așteaptă ca discuțiile să revină în toamnă, odată ce Comisia va prezenta o poziție politică pentru a spori competitivitatea băncilor europene.
Structura propusă pentru salvarea băncilor
Comisia propune un plan de tip „cascadă” pentru responsabilități, în care Banca Centrală Europeană ar oferi o linie de salvare, iar banca aflată în dificultate ar emite o obligațiune garantată de Consiliul unic de rezoluție. În cazul falimentului, Consiliul ar folosi plasa de siguranță de 81 de miliarde de euro pentru a rambursa BCE. Dacă resursele sunt insuficiente, Consiliul poate apela la sectorul bancar sau la Mecanismul European de Stabilitate, cu condiția ca Italia să ratifice noul tratat al fondului de salvare.
Concluzie
Planurile Comisiei Europene vizează asigurarea unei reacții eficiente în fața unei posibile crize financiare, însă provocările persistente în cadrul de reglementare și lipsa unui mecanism unic de intervenție continuă să ridice întrebări cu privire la viitorul stabilității financiare în UE.
